Dan Culcer. Pornind de la conceptul de DEROMÂNIZARE în definiția lui Ion COJA
Completări. Dan Culcer
Foarte interesantă propunerea Dlui Ion COJA – termenul deromânizare are deja o puternică încărcătură istorică, sociologică și politică.
1. Precizări conceptuale
Definiția oferită:
„Deromânizarea este procesul prin care sunt anihilate parțial sau total acele atribute ale societății românești care îi conferă acestei societăți caracterul și numele de societate românească.”
Observații:
-
Proces: sugerează durată, continuitate, uneori intenționalitate.
-
Atribute: pot fi identitare (limbă, religie, tradiții, simboluri), instituționale (stat, școală, biserică) sau demografice (majoritate numerică, migrație, colonizare).
-
Anihilare parțială/totală: lasă loc atât pentru fenomene subtile (erodare culturală, mimetism lingvistic), cât și pentru radicale (interzicerea limbii, deportări).
-
„Societate românească”: termen complex – nu e doar etnic, ci și cultural, politic și istoric.
O variantă completată:
Deromânizarea
este procesul istoric, cultural și social prin care elementele
definitorii ale identității românești – limba, instituțiile, tradițiile,
simbolurile colective și structura demografică – sunt erodate,
marginalizate sau eliminate, transformând o comunitate majoritar
românească într-o comunitate alterată sau dominată de alte repere
identitare.
2. Exemple istorice din România
-
Transilvania (sec. XVIII–XIX):
Politicile de maghiarizare, mai ales după 1867, când administrația austro-ungară a încercat să reducă vizibilitatea limbii române în școală și administrație. Exemple: legea Apponyi (1907), interzicerea predării în română, presiuni asupra presei și culturii românești. -
Basarabia (1812–1918, 1940–1991):
Politici de rusificare sub Imperiul Țarist și apoi sub URSS. Exemple: eliminarea alfabetului latin (circa 1860), interdicția publicării în limba română, înlocuirea toponimelor, deportări de populație, colonizări ruse și ucrainene. -
Bucovina sub Habsburgi (după 1775):
Colonizări succesive (germani, polonezi, ruteni, evrei) care au schimbat raportul demografic, diminuând ponderea românilor din regiune. -
Dobrogea (înainte de 1878):
Proces invers: românii erau minoritari înainte de alipirea la România, iar prin colonizări interne și integrare s-a produs o „reromânizare”.
3. Dimensiuni sociologice și demografice
-
Demografie: schimbarea structurii etnice prin colonizări (ex.: sași, secui, ruteni, ruși lipoveni, maghiari aduși în zonele de graniță).
-
Sociologie culturală: uniformizarea prin educație în altă limbă, stigmatizarea limbii române ca „rurală” sau „inferioară”.
-
Religie: presiuni pentru convertire (ex. uniația impusă în Transilvania, trecerile forțate la ortodoxie/rusificată în Basarabia).
-
Urbanizare: în multe centre urbane (Cluj, Cernăuți, Chișinău în sec. XIX) românii deveniseră minoritari, limba dominantă fiind alta.
4. Exemple comparative europene
-
Polonizarea lituanienilor și ucrainenilor în Rzeczpospolita.
-
Germanizarea cehilor și slovacilor în Imperiul Habsburgic.
-
Rusificarea balticilor și finlandezilor în Imperiul Țarist.
Aceste procese arată că deromânizarea se înscrie într-o logică istorică mai largă a imperiilor și statelor multinaționale.
5. Dimensiune ideologică și discursivă
-
Termenul deromânizare este utilizat frecvent în discursuri naționaliste, dar poate fi definit și analitic, ca instrument sociologic.
-
El nu desemnează doar „pericolul din exterior”, ci și procese interne de alienare culturală (ex.: occidentalizare superficială, uniformizare globalistă, pierderea limbii la emigranți).
Concluzie
Definiția dată e un punct de plecare solid, dar se poate nuanța prin:
-
precizarea domeniilor afectate (limbă, instituții, demografie, simboluri),
-
oferirea de exemple istorice concrete (Transilvania, Basarabia, Bucovina),
-
integrarea într-o tipologie mai generală a proceselor de „de-identizare” (asimilare, deznaționalizare, aculturație).
Comentarii
Trimiteți un comentariu