Dan Culcer. Pornind de la conceptul de DEROMÂNIZARE în definiția lui Ion COJA

august 29, 2025

Completări. Dan Culcer

Foarte interesantă propunerea Dlui Ion COJA – termenul deromânizare are deja o puternică încărcătură istorică, sociologică și politică.

1. Precizări conceptuale

Definiția oferită:

„Deromânizarea este procesul prin care sunt anihilate parțial sau total acele atribute ale societății românești care îi conferă acestei societăți caracterul și numele de societate românească.”

Observații:

Proces: sugerează durată, continuitate, uneori intenționalitate.
Atribute: pot fi identitare (limbă, religie, tradiții, simboluri), instituționale (stat, școală, biserică) sau demografice (majoritate numerică, migrație, colonizare).
Anihilare parțială/totală: lasă loc atât pentru fenomene subtile (erodare culturală, mimetism lingvistic), cât și pentru radicale (interzicerea limbii, deportări).
„Societate românească”: termen complex – nu e doar etnic, ci și cultural, politic și istoric.

O variantă completată:
Deromânizarea este procesul istoric, cultural și social prin care elementele definitorii ale identității românești – limba, instituțiile, tradițiile, simbolurile colective și structura demografică – sunt erodate, marginalizate sau eliminate, transformând o comunitate majoritar românească într-o comunitate alterată sau dominată de alte repere identitare.

2. Exemple istorice din România

Transilvania (sec. XVIII–XIX):
Politicile de maghiarizare, mai ales după 1867, când administrația austro-ungară a încercat să reducă vizibilitatea limbii române în școală și administrație. Exemple: legea Apponyi (1907), interzicerea predării în română, presiuni asupra presei și culturii românești.
Basarabia (1812–1918, 1940–1991):
Politici de rusificare sub Imperiul Țarist și apoi sub URSS. Exemple: eliminarea alfabetului latin (circa 1860), interdicția publicării în limba română, înlocuirea toponimelor, deportări de populație, colonizări ruse și ucrainene.
Bucovina sub Habsburgi (după 1775):
Colonizări succesive (germani, polonezi, ruteni, evrei) care au schimbat raportul demografic, diminuând ponderea românilor din regiune.
Dobrogea (înainte de 1878):
Proces invers: românii erau minoritari înainte de alipirea la România, iar prin colonizări interne și integrare s-a produs o „reromânizare”.

3. Dimensiuni sociologice și demografice

Demografie: schimbarea structurii etnice prin colonizări (ex.: sași, secui, ruteni, ruși lipoveni, maghiari aduși în zonele de graniță).
Sociologie culturală: uniformizarea prin educație în altă limbă, stigmatizarea limbii române ca „rurală” sau „inferioară”.
Religie: presiuni pentru convertire (ex. uniația impusă în Transilvania, trecerile forțate la ortodoxie/rusificată în Basarabia).
Urbanizare: în multe centre urbane (Cluj, Cernăuți, Chișinău în sec. XIX) românii deveniseră minoritari, limba dominantă fiind alta.

4. Exemple comparative europene

Polonizarea lituanienilor și ucrainenilor în Rzeczpospolita.
Germanizarea cehilor și slovacilor în Imperiul Habsburgic.
Rusificarea balticilor și finlandezilor în Imperiul Țarist.

Aceste procese arată că deromânizarea se înscrie într-o logică istorică mai largă a imperiilor și statelor multinaționale.

5. Dimensiune ideologică și discursivă

Termenul deromânizare este utilizat frecvent în discursuri naționaliste, dar poate fi definit și analitic, ca instrument sociologic.
El nu desemnează doar „pericolul din exterior”, ci și procese interne de alienare culturală (ex.: occidentalizare superficială, uniformizare globalistă, pierderea limbii la emigranți).

Concluzie

Definiția dată e un punct de plecare solid, dar se poate nuanța prin:

precizarea domeniilor afectate (limbă, instituții, demografie, simboluri),
oferirea de exemple istorice concrete (Transilvania, Basarabia, Bucovina),
integrarea într-o tipologie mai generală a proceselor de „de-identizare” (asimilare, deznaționalizare, aculturație).

Faceți căutări pe acest blog